{Perioada Subiectivă}

Am început să scriu într-o dimineaţă de toamnă
Inspiraţia îmi lipsea cu desăvârşire
Scriam totuşi poeme în neştire
Scriam pentru că nu înţelegeam altă ieşire

Aş fi putut scrie oriunde, oricât
                         pentru că era toamnă
Înnebunită de mirosul pielii tale
Dezlănţuită de amprentele fiinţei tale
Liniştită de placiditatea gândurilor mele.

Îţi imaginezi ca vei ajunge departe,
                      într-o carte
cu file îngălbenite de trecerea mâinilor
Aceleaşi mâini care m-au atins şi pe mine vreodată, poate.
Eu sunt încă acolo -uitată,
                              frământată,
                               aruncată,
                                dezbrăcată
Opriţi-vă! Gândurile mele au nevoie de voi,
   de recunoaştere de naştere
Sunt o tornadă dezlanţuită în pustiu
Aş putea să vă fac atât de mult rău
Eu totuşi mă dezlănţui singură, mândră
             de puterea mea
Aş putea să vă fac rău chiar dacă vă
iubesc şi poate o să vă fac, atunci când veţi fi
destul de mari să realizaţi
că deja am început.

Iar acum, în această dimineaţă de toamnă
Vă spun că este de fapt iarnă,
pentru că deja am început...
                                ( N-aţi ştiut)