Merge grăbită spre casă. Paşii ei sunt mărunţi şi apăsaţi asemeni grijilor care îi tulbură liniştea zi de zi. Ar putea să se bucure de linştea serii târzii, de priveliştea oraşului care, de sus, de unde îl priveşte acum, pare o oglindă a cerului. Le iubeşte pe amândouă deopotrivă pentru că deşi in timpul zilei oraşul şi cerul sunt două entităţi deosebite, noaptea formează un tot în care se regăseşte. Pentru că îi seamană.
Nu reuşeşte. Rătacită în ceaţa gândurilor, fuge de realitate.
de preferat, aici... :)
Meditaţie..
miercuri, 10 noiembrie 2010
Publicat de Orris la 18:14
Miros dulceag de piersici
Simfonie de culori si triluri de
pasari tropicale
Turcoazul apei care patrunde
nisipul insetat
Joaca de fluturi albi, neobositi
De ce visam tristi,
cand visul e cea mai reala parte
a vietii?
Implinirea unui vis dureaza o secunda, apoi dezamagirea
te umple constient si nemilos.
Viseaza!
Viata omului, plina pana la refuz de probleme si nefericire
nu e nimic.
Dumnezeu rade de maretia prostiei omenesti.
Simfonie de culori si triluri de
pasari tropicale
Turcoazul apei care patrunde
nisipul insetat
Joaca de fluturi albi, neobositi
De ce visam tristi,
cand visul e cea mai reala parte
a vietii?
Implinirea unui vis dureaza o secunda, apoi dezamagirea
te umple constient si nemilos.
Viseaza!
Viata omului, plina pana la refuz de probleme si nefericire
nu e nimic.
Dumnezeu rade de maretia prostiei omenesti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)