nedesluşit

Te văd ca prin ceaţă; dar nu e nici din cauza alcoolului, nici a fumului de tigară care îmi umple camera şi pălmânii. Nu e nici pentru că realizez că nu te-am cunoscut niciodată deşi te-am simţit de prea multe ori atât de aproape, încat mă confundam cu tine. Nici măcar pentru că nu eşti aici, acum, când te privesc totuşi, printre gene..

Pentru că m-am pierdut din nou încercând să mă regăsesc.
Fiecare încercare mă face mai puţin puternică, şi mă întreb
de ce nu mă abandonez odată, în voia sorţii -care oricum nu există-
de ce mă vreau şi mă alung şi mă iubesc şi mă urăsc alternativ?
Vreau să fiu una. Dar De ce vreau să fiu una?
Cine sunt toate persoanele astea diferite din mine
ce caută ele aici, cine le-a adus-
NU eu le-am adus. Şi ele sunt eu, un eu format din mai multe euri
care se contrazic neîncetat.
Nu le înteleg, şi iar mă întreb: oare nu e o prostie să vreau asta?
Nu sunt eu părintele vostru, duceţi-vă DRACULUI, eu sunt încă o copilă!

suspensie

Azi..aşa. Mâine.."punct şi de la capăt". Păcat că mereu greşesc capătul.
 Am adunat atâtea puncte încât aş putea rămâne fără permis pe viaţă...

                                                                                                       
                                                                                                     

{Perioada Subiectivă}

Am început să scriu într-o dimineaţă de toamnă
Inspiraţia îmi lipsea cu desăvârşire
Scriam totuşi poeme în neştire
Scriam pentru că nu înţelegeam altă ieşire

Aş fi putut scrie oriunde, oricât
                         pentru că era toamnă
Înnebunită de mirosul pielii tale
Dezlănţuită de amprentele fiinţei tale
Liniştită de placiditatea gândurilor mele.

Îţi imaginezi ca vei ajunge departe,
                      într-o carte
cu file îngălbenite de trecerea mâinilor
Aceleaşi mâini care m-au atins şi pe mine vreodată, poate.
Eu sunt încă acolo -uitată,
                              frământată,
                               aruncată,
                                dezbrăcată
Opriţi-vă! Gândurile mele au nevoie de voi,
   de recunoaştere de naştere
Sunt o tornadă dezlanţuită în pustiu
Aş putea să vă fac atât de mult rău
Eu totuşi mă dezlănţui singură, mândră
             de puterea mea
Aş putea să vă fac rău chiar dacă vă
iubesc şi poate o să vă fac, atunci când veţi fi
destul de mari să realizaţi
că deja am început.

Iar acum, în această dimineaţă de toamnă
Vă spun că este de fapt iarnă,
pentru că deja am început...
                                ( N-aţi ştiut)

Şi eu, ..of, Cosânzeano,...

Îi iubeşti mâinile puternice şi dragostea din ochi aşa, cum te priveşte fără să spună un cuvânt.

    Prudie: "Se uită la mine de parcă el ar fi linguriţa iar eu cupa cu îngheţată." :)

Nu. Te priveşte cu toată fericirea unui om care a descoperit sensul vieţii şi refugiul ei, în fiinţa ta. Un colţ de Rai. Al lui, cel puţin pentru o viaţă. Şi îi e suficient.

Iar tu, te evapori încet, conştient şi voit, lasându-te... absorbită...

______________________________

* De ce?
   "Oare de ce-o săruta Făt-Frumos pe Ileana Cosânzeana când erau singuri?"
______________________________