Şi nu ai idee ce va urma. Şi ştii că nu are cum să fie bine dar nu te mai apasă gândul şi parcă nici inima nu-ţi mai pulsează într-un ritm nebun. Pentru că nu mai vrei să fii aici, şi reuşesti.
Închide încet ochii şi uită de imaginea sumbră a zilei de astăzi.
Ascultă jocul valurilor: nu privi, simte doar setea lor de viaţă, şi bătaia inimii mele-- acelaşi ritm.
Vântul cald răscoleşte nisipul delicat
şi clopoţeii de vânt ...
Cu siguranţă!
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Cum ar fi oare, dragule, să nu te mai văd niciodată?
Cum ar fi să rămân doar cu cele câteva fragmente
decolorate, incoerente, pe care le-ai marcat uşor cu degetul în podul palmei mele stângi?
Cum ar fi să Nu-ţi mai simt privirea care mă loveşte cu bestialitate izbindu-mă de podea, facându-mă una cu pământul- comun, insignificant …şters..lăsat în urma fiecărui pas grăbit…?
Dragule, la dracu, ar fi bine!
vis de întâi ianuarie
Întinde-te pe iarba deasă, proaspătă, şi simte-mi bucuria din suflet.Hai să dormim un somn dulceag,
un somn de-amiază, întrerupt de sărutări fine-
şi mâinile care ni se înlănţuie din când în când
vei simţi adierea caldă a vântului de vară răscolindu-ţi uşor părul şi visurile.
în curând se lasă seara..
Strânge-mă puternic la piept,
alungă cu scânteiele din ochii-ţi fermecaţi lupii-nfometaţi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
