Cum ar fi oare, dragule, să nu te mai văd niciodată?
Cum ar fi să rămân doar cu cele câteva fragmente
decolorate, incoerente, pe care le-ai marcat uşor cu degetul în podul palmei mele stângi?
Cum ar fi să Nu-ţi mai simt privirea care mă loveşte cu bestialitate izbindu-mă de podea, facându-mă una cu pământul- comun, insignificant …şters..lăsat în urma fiecărui pas grăbit…?
Dragule, la dracu, ar fi bine!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu